Conform reprezentanţilor agenţiei, „expoziţiile” create
contribuie la umanizarea
CIA în ochii publicului larg, precum şi la
crearea unor legături între cetăţeni şi Agenţie, pe baza
conţinutului informaţional pus la dispoziţie de serviciul special
american.
Acesta este Charlie. Biroul de Tehnologii şi Programe
Avansate al CIA a dezvoltat acest vehicul
submersibil
nepilotat (UUV) pentru a studia tehnologia robotică
acvatică. Charlie este prevăzut cu o carcasă rezistentă
la presiune, cu sistem de balast şi de comunicaţii, precum şi cu un
mecanism de propulsie în coadă.
Astfel, canalul de YouTube (http://www.youtube.com/user/ciagov)
oferă o gamă de „tururi” interesante şi istorii succinte ale
agenţiei de spionaj. De departe însă, cea mai intrigantă este
galeria foto publicată pe Flickr
(http://www.flickr.com/photos/ciagov), unde se prezintă câteva
dintre cele mai ciudate şi spectaculoase aparate folosite de agenţi
după cel de-al
Doilea Război Mondial.
Dispozitivul de extragere a scrisorii a fost folosit în al
Doilea Război Mondial pentru a intercepta informaţii
fără ca expeditorul sau destinatarul unui plic poştal să
îşi dea seama de această violare.
Între aceste dispozitive se numără, firesşte, nelipsitul kit pentru
spioni – camere miniaturale, aparate de ascultare, maşinării pentru
decodat, precum şi obiecte la care nici chiar cei mai inspiraţi
teoreticieni ai conspiraţiei nu se gândesc.
Clemele dispozitivului puteau fi introduse în plic fără a
rupe sigiliul sau a distruge lipitura, pentru a rula
scrisoarea în jurul „antenelor” metalice şi a o extrage pentru
inspectare.
Unul dintre cele mai ingenioase dispozitive dezvăluite este
„aparatul de citire a scrisorilor”, un fel de instrument de
apucare, care poate fi introdus printr-o laterală a unui plic fără
deschiderea acestuia. Conţinutul plicului poate fi apoi rulat în
jurul clemelor subţiri şi extras pentru inspectare. După ce
informaţia a fost luată la cunoştinţă, scrisoarea poate fi
reintrodusă în plic şi livrată mai departe.
Accesorii indispensabile: „Burghiul Abdominal”, un aparat
de forare proptit ferm în stomac putea fi folosit
pentru a crea mici găuri destinate amplasării dispozitivelor de
ascultare. De asemenea, fisa de un dolar
din argint goală pe dinăuntru era o ascunzătoare extrem de
eficientă, aproape
nedetectabilă.
Şi mai există somnul Charlie, un peşte robotic telecomandat echipat
cu aparate de comunicaţie, precum şi o libelulă robotizată
(„insectocopter”) la fel de ingenioasă, ambele menite să pătrundă
în medii ostile şi să colecteze informaţii.
Spionul-libelulă: un alt dispozitiv inventat de Biroul de
Cercetare şi Dezvoltare este „insectocopterul”. Acest
vehicul aerian nepilotat este bunicul dronelor moderne, mult
discutate şi răspândite astăzi.
Cele două dispozitive din urmă au fost dezvoltate de Biroul pentru
Cercetare şi Dezvoltare al CIA în anii ’70, însă eventuala lor
întrebuinţare rămâne în continuare o informaţie confidenţială.
Trimiterea în teren a libelulei este în mod special improbabilă,
pretinde sursa, deoarece în urmă cu 40 de ani cea mai mică
foto/video-cameră era de două ori mai voluminoasă şi de cel puţin
trei ori mai grea decât „insecta”.
Camera cât o cutie de chibrituri a fost proiectată de
compania Eastman Kodak, pentru predecesorul CIA,
Biroul de Servicii Strategice(OSS).
De menţionat este şi „porumbelul
fotograf„, folosit de CIA pentru a survola anumite
zone de interes. Aşa cum o sugerează şi numele său, în cadrul
acestei metode, unui porumbel îi era ataşat un dispozitiv
fotografic, iar pasărea era trimisă în survol deasupra unei zone de
interes, acolo unde camera capta imagini la intervale regulate.
Porumbelul revenea apoi la dreosrul său, iar filmul era recuperat
şi procesat. Desigur, multe secrete rămân în continuare bine
ascunse, dar iniţiativa recentă a CIA este într-adevăr o
introspecţie fascinantă în universul Agenţiei.
Camere cu ceva în plus: camera-porumbel era ataşată de
piciorul păsării cu acelaşi nume, antrenată să
zboare pe deasupra ţintelor inamice, în timp ce filmul miniatural
pe care se impregnau imaginile era bine
ascuns încât să nu poată fi descoperit prin eventuala capturare a
spionului zburător.
„Colţul-babei”, oricum ar fi fost aruncat, ateriza cu unul
dintre ţepi în sus pentru a sparge cauciucurile oricărui
vehicul, în timp ce spinul denumit „lansarea morţii” era folosit
pentru a îngropa în pământ dispozitivele
de
comunicaţie folosite de
agenţi.
Ţigări şi diafragme: o cameră miniaturală cu film de 35 mm
construită în Elveţia este mascată de o
tabacheră modificată.
Sursa: Dailymail
Descoperă lumea în care
trăieşti: